Dacă nu cumva ai ceva origini italiene, probabil că și ție îți e destul de greu să faci diferența între mozzarella și burrata. Cel puțin într-o primă fază și mai ales dacă mozzarella e proaspătă. Dar taie o bucățică de burrata pe jumătate și ai să observi principala diferență: mijlocul cremos, o combinație între mozzarella și smântână.
Atunci când vorbim de brânzeturi italiene, mozzarella și burrata sunt în top. Ambele sortimente sunt semi-moi, albe ca laptele, preparate din brânză proaspătă și au origini similare. Iar ambele sunt incredibil de gustoase! Tocmai de aceea este foarte, foarte ușor să le confunzi. Așa că ne-am gândit că ar fi bine să lămurim lucrurile.
Diferența între mozzarella și burrata
Brânzeturile merg de minune în tot felul de combinații cu alte preparate sau ingrediente – de la burgeri la salate și aperitive, sau ca atare, la o gustare. Iar mozzarella este probabil una dintre cele mai uzuale alegeri, pentru că este ideală pentru pizza, lasagna și tot felul de alte preparate. Dar asemenea multor alte tipuri de brânză, și mozzarella se găsește în variante diferite – de la buffalo mozzarella (din lapte de bivoliță), la burrata sau bocconcini. Ce face diferența, afli imediat.
MOZZARELLA
Hai să începem cu mozzarella. Fie că o folosești ca topping la pizza sau că faci o salată Caprese, aceastră brânză este ingredientul perfect! Spre deosebire de alte sortimente de bânză, aceasta este proaspătă și cel mai bine e să fie consumată la cât mai puțin timp după ce a fost făcută, căci atunci are cea mai grozavă textură! Mozzarella este moale și elastică, fără a părea „cauciucată” și se poate întinde ușor, fix cât să o poți rupe între degete.
Mozzarella se face în Napoli încă din secolul XVI. De obicei este preparată din lapte de vacă, deși în mod tradițional se folosea lapte de bivoliță. Mozzarella di Bufala este chiar un produs cu origine protejată (și acum se găsește, doar că este o variantă mai rară și mai scumpă). Laptele de bivoliță îi dă brânzei un gust mai puternic, mai tare și ușor mai amar comparativ cu aroma mai blândă și mai dulce a mozzarellei care se comercializează pe scară largă. În comerț vei găsi însă și variente de brânză obținută dintr-o combinație de lapte de vacă și bivoliță.
Procesul e cam așa: laptele este lăsat să se separe în cheaguri și zer. Odată coagulată, brânza se strecoară, se taie felii și se scufundă într-o baie de apă caldă. Se frământă până devine elastică și apoi se modelează în formă de bile rotunde și fine, păstrate în saramură.
Mozzarella merge perfect la lasagna, paste, salate, pizza și, desigur, împreună cu roșii și busuioc.
BURRATA
Burrata se traduce prin „untos”, așa încât îți poți face o idee despre aroma și textura sa delicioasă dacă încă nu ai gustat această brânză. Italienii au inventat rețeta acum aproximativ 100 de ani, în Andria, regiunea Piglia, în sudul țării. O preparau cu mâna, din doar trei ingrediente: lapte de bivoliță, smântână și cheag. Practic, se face manual un săculeț de mozzarella și se umple cu smântână și bucăți de mozzarella tăiate foarte fin, apoi se răcește în apă și se păstrează în zer. Important însă este să se mănânce proaspătă, în scurt timp de la preparare (ideal în 48 de ore), la temperatura camerei.
În mod tradițional era înfășurată și vândută în frunze verzi de asfodel (o plantă de grădină mediteraneană), așa încât culoarea frunzei să ateste prospețimea brânzei.
Burrata a devenit populară și în România, în ultima vreme, fiind întâlnită în special în preparatele restaurantelor cu specific italian (dar nu numai). Merge perfect cu roșii proaspete, busuioc și ulei de măsline (întocmai ca mozzarella), ori cu pesto și salată, cu prosciutto, sau la pizza.